Poezia Pe Aceeaşi Ulicioară... Mihai Eminescu

PE ACEEAŞI ULICIOARĂ...


Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna în fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!


Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zile trecute
Numai le fac să fie azi.


Altul este al tău suflet
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.


Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Ţîinuitului boschet.


Şi lăsîndu-şi la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pămînt,
Ne spuneam atît de multe
Făr-a zice un cuvînt.


Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.


Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-o zis femeia.


Vîntul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!