Poezia Să Fie Sara-n Asfințit de Mihai Eminescu

SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT


Să fie sara-n asfințit
Și noaptea să înceapă,
Răsaie luna liniștit
Și tremurînd din apă ;


Și să împrăștie scîntei
Cărărilor din crînguri ;
În ploaia florilor de tei
Să stăm în umbră singuri.


Și capul meu de grije plin
De brațul tău se culce
Sub raza ochiului senin
Și negrăit de dulce,


Ca iar cuminte să mă fac,
Căci tu îmi prinzi tot gîndul,
Ca cerul ce privește-n lac
Adîncu-i  cuprinzîndu-l.


Cu farmecul luminei reci
Simțirile străbate-mi :
Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patemi


Și de asupra mea rămîi
Durerile de-mi curmă
Și fii iubirea mea dentîi
Și visul meu din urmă.