Poezia Un Farmec Trist Și Nențeles de Mihai Eminescu

UN FARMEC TRIST ȘI NENȚELES


Un farmec trist și nenșeles
Puterea mea o leagă,
Și cu nimic nu m-am ales
Din viața mea întreagă.


E un luceafăr răsărit
Din negura uitării,
Dînd orizon nemărginit
Singurătății mării.


Îngălbenit rămîne-n veci
Și-i e aproape stinsul,
Cînd ale apei valuri reci
Călătoresc cu dînsul.


Cu-atîtea rugăminți,
Cu-atîtea calde șoapte,
Cu-atîtea lacrime fierbinți,
Vărsate zi și noapte,


I te-ai rugat : dorul nespus
Din suflet să-ți alunge,
Dar el se nalță tot mai sus
Ca să nu-l poți ajunge.


Va rămînea necunoscut
Și va luci departe
Căci luminează din trecut
Iubirii celei moarte


Și se aprinde pe-orizon
Pustiu de mări și stepe
Și a lui farmec monoton
M-a-nvins  făr-a-l pricepe.