DRUM DE NOAPTE
Caleașcă, drum de noapte, păduri adînci de fag
Și prin frunzișe lună cernută-n ceață fină,
Poiene necosite de mult și miros vag
De flori de fîn în floare, de fagi și de sulfină...
În pace sufletească topindu-se, te-alină
Realitatea vremii pe al naturii prag,
Prin ce metempsicoză revăd obrazul drag
Al fetei de-atădată în albă crinolină !
Aceiași ochi sălbatici, aceleași zîmbet trist,
Din care făurisem a dorului povară,
Și eu același tînăr și palid bonjurist...
Cînd ea înfășurată în vălul de percal
Îmbălmăsat de vîntul pădurilor, în vară,
Visa la iarnă baluri la consulul muscal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...