Fabula Rândunica Și Privighetoarea de La Fontaine

RÂNDUNICA ȘI PRIVIGHETOAREA


Lăsând orașul și luându-și zarea,
de limpezimea largurilor beată,
oRândunică a pornit, săgeată,
spre o pădure-n care cântă Priveghetoarea.
-,,Ei, surioară dragă, ce mai faci ?
Cu sihăstria cum te mai împaci?
Eu nu știamde tine, drept să-ți spun,
din vremile buclucului străbun.
Ia spune-mi, draga mea, ce ai de gând?
Nu părăsești pustia mai curând?”
-„Meleagurile voastre sunt, poate, cu renume;
dar tihnă ca a noastră nu mai găsești în lume!”
-,,Cum, cântecele tale, frumoasele, blajinele,
le-or asculta de-o pururea jivinele
și, când și când, vrun țărănoi sau doi?
Ascultă-mă, iubit-o, și pe mine:
hai de-ți arată harul printre noi!
Nu-ți amintești, oare, pădurea tot mereu
de silnicia crudului Tereu?”
-„Firește. Dar pădurea e pădure
și vraja ei mai poate să mă fure.
Și însăși amintirea acelei silnicii
mă face să rămân în sihăstrii.
Căci oamenii prin chipuri și cuvinte,
și mai cumplit, satrapul mi l-ar aduce-aminte...”