Poezia În Pădurea Din Fontainebleau de Eugen Jebeleanu

ÎN PĂDUREA DIN FONTAINEBLEU




Ploaia salcîmilor galbeni îmi bate
Chipul, - amară :
Dorm în pădurea părăginită
A Bonaparților, dar ochii îmi zboară.





Mari sărutări se-aud în poiene,
Clocotitor.
Zgomotul lor îmi săgeată urechile :
Da, și aici este o bucurie, dar este-a lor.




Da, și aici se iubesc ; bucuria
Fierbinte-i și-adîncă.
Dar nici salcîmii, nici sărutările
N-au nici aici o viață mai lungă.





Poate-n ăst loc făcură odată
Doi tineri, rîzînd,
Patul de nuntă, fără să simtă
Ploaia salcîmilor galbeni curgînd.





O, sărutați-vă, amanți înțelepți,
Frumos, nebunește !
Adevăratul sărut e-aici, sub salcîmii
Galbeni, din codrul ce se părăginește.