Porzia Trîmbița Cerului de Eugen Jebeleanu

TRÎMBIȚA CERULUI



Cînd asupriții, cînd dezmoșteniții
Vin înarmați, dînd strigăte-uriașe, -
Apare cerul însuși : milioane
De umbre-a bucuriilor ucise-n fașe,
În arme vin, dînd strigăte-uriașe.




Cei care-omoară vlaga, bucuria, -
Iertarea-n veci de veci nu vor găsi.
Îi rabdă cerul cîteva milenii,
Dar vai de ucigași : oriunde-ar fi,
Iertare-n veci de veci nu vor găsi.





Căci adevărul vieții-i dumnezeu.
Porunca-i sună-așa : toți să trăiască !
Porunca-i este : bucură-se toți !
Și cei ce-omoară bucurii, să se ferească !
Porunca-i sună-așa : toți să trăiască !





Veni-va cerul ; viața cea străbună,
Și goarna-i va suna peacest pămînt :
,,Voi morți, voi vii și voi cei viitori,
Azi eu împart dreptatea, iată : sînt''.
Și goarna-i va suna pe-acest pămînt.





Cel ce din plînsul altora trăit-a
Găsi-și-va moartea grea,-nfiorătoare.
Sfîrșit de stîrvuri vor avea, în cîrduri,
Tiranii de-azi și-ai vremii viitoare :
Găsi-și-vor moartea grea-nfiorătoare.