Poezia Cîntecul Stăzii de Eugen Jebeleanu

CÎNTECUL STRĂZII


Cîntu-n saloane-i basm îmbălmăsat,
Cîntacul străzii-i nou și ne-nfrînat.


E-un mit împăunat bătrînul cînt,
Al nostru e amar și sîngerînd.


Pînă și lacrima-n saloane-i goală,
Pe stradă, rîsul - chiar nebun - nu-nșală.


Ce-i sacru în saloane reci, - pe dtradă
O zdreanță-i, bună de zvîrlit în ladă


Viclean, sus, rîsu-i ; prefăcut ;
Pe stradă, limpezi sînt și de temut.


Bolește în saloane cîntul lor ;
Jos, strada-și zvîrle inima în zbor.


Ei își jelesc trecuții dumnezei,
Jos, i-am înmormîntat de mult pe ei.


Sus, coruri învățate, fastuoase ;
Jos, cînturi simple, dar vijelioase.


Mîine-n mormînt va fi a lor cîntare.
Iar cîntul străzii : un cutremur mare !