Poezia La-Nceput, Prin Ferestre Deschise de Magda Isanos

LA-NCEPUT, PRIN FERESTRE DESCHISE




La-nceput, prin ferestre deschise,
fel și chip de nădejdi îmi veneau și vise.
Eram ca o turlă înconjurată de porumbei,
mereu cercetată de îngerii mei.




Somnul venea și ploaia miresmată
cînd începeau din aripi să bată.




Apoi, nu știu cum, s-a-ntunecat,
din fundul cerului pîn' lîngă pat ;
duhuri fără pace, văpăi,
jucau peste tot în odăi.




Hohoteau, s-ascundeau în oglinzi.
Atunci te rugam s-aprinzi
și pentru mine-o stea, o lumină.
Statornică, pămîntească nădejde, vină !




Dar nu venea. O umbră prin unghere
se furișa c-un pas tăcut, și lîngă
picioarele patului meu așteaptă, nătîngă,
sufletul veșted să mi-l poată cere.




- Ascunde coasa sub veșmînt ; privește,
dacă-i prieten, pentru ce pîndește ?
- Ce-a mai căzut din cer, ce-ai auzit ?
Doi munți aproape-ntregi au înverzit.
Nu simți, miroase-a apă și-a grădini ?
- Un arbore să-mi răsădiți pe mîni.
Drept în mijlocul pieptului să-l puneți cu rădăcinile,
să pot sui cătră soare-n toate zilele.
Păsări să zboare-n jurul frunții mele,
și să-nfloresc, mirată, printre stele.