PĂREA C-AȘTEAPTĂ...
Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață
Și fața mea cu mîinile-i s-o ieie,
Ca să mă pierd în ochii de femeie,
Citind în ei întreaga mea viață.
Dar cînd s-o prind, ea n-a voit să steie,
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față;
Pîndind, cu ochii mă-ntreaba isteață:
Să-mi dea o gură, ori să nu mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricît o rogi, ea tot se dă în lături
Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură.
Împotriviri duioase-a frumuseții
În lupte dulci disfac urîtul vieții,
Ce n-au amar, fiindcă au măsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...