PREZENȚĂ
Îmi place să te văd în cuvenitul cadru.
Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță :
în asfințit cînd lucrurile toate se desăvîrșesc,
făcînd un pas, și încă unul, înapoi spre schiță.
Chiar amăgire dacă ești, ce cîntecul mi-l bei,
îmi place să te văd oriunde și oricum.
Numai puțin, doar pîn' la capătul vederii
să se întindă timpul, să se deschidă-un drum.
Îmi place să te văd făptură clară
răsfrîntă-n iezerul de munte, cînd
o rîndunică-n zbor adus
oglinda apei sparge, lunecînd.
Dacă eu nu, atuncea cel puțin
această apă să te frîngă,
această undă să te sfarme,
să te stîngă, să te stîngă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...