LEGENDA NOASTRĂ
În seara aceea, cu grave tumulturi în urmă,
ceva se schimbase nespus,
aci-n pămînteana epocă, de neguri și humă,
și-n megieșe lunare ținuturi, de sus.
Dobîndise tărîmul carate
pe nici un cîntar încercate,
De argint se făcură, o treptele, frunțile -
martore pure izvoadelor din univers.
Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre,
ca două făpturi de mătase în mers.
În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească,
silirăm luna - și alte vreo cîteva astre,
în jurul inimilor noastre
să se-nvîrtească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...