Poezia Oricîte Stele... de Mihai Eminescu

     ORICÎTE STELE...


Oricîte stele ard în înălțime,
Oricîte unde-aruncă-n față-i mare,
Cu-a lor lumină și cu scînteierea
Ce-or fi-nsemnînd, ce vor - nu știe nime.


Deci cum voiești tu poți urma cărarea.
Fii bun și mare, ori pătat de crime,
Același praf, aceeași adîncime,
Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.


Parcă mă văd murind... în umbra porții
Așteaptă cei ce vor să mă îngroape...
Aud cîntări și văd lumini de torții.


O, umbră dulce, vino mai aproape -
Să simt plutind deasupră-mi geniul morții
Cu aripi negre, umede pleoape.