Poezia Romanul Furtunii de Lucian Blaga

ROMANUL FURTUNII



Furtună se vestea pe dealuri. Toată noaptea,
de luni spre marți, la orizont, s-a adunat.
Munții de nori, amenințîndu-ne din partea
de sud, străluminați de tunete au stat.
De teamă două inimi se făcură una.
Și amîndoi în așteptare-am tremurat.



Ne ocoli prăpădul. Mîrîind, furtuna
de noi încet, și de pămînt, s-a depărtat.
De cîte ori prin văi un trăsnet mai lovea,
neștiutor de bezne crinul alb pocnea,
ca să-nflorească.Iată cum cu flori de vis
grădina zilei noastre mare s-a deschis.