Poezia Înger Verde de Nichita Stănescu

ÎNGER VERDE




Tu ești bătrîn, mă, îngere !
 surîsul a-nceput să-ți sîngere
și fulgii aripi moi, de jad,
frunze moarte gem și cad
Gingia peticită surd cu dinții verzi,
în gîndul meu nu ți-o mai pierzi
și pașii tăi de vis și de bătrîn
în mine, moi, nu mai rămîn
Dulci nădușelile reînflorite
din porii verzi ai pielii de argint,
în nări, în sînge, în clipite
nu mă mai mint



De piele dezbrăcat, tu, îngere,
mușchii n-au să îți sîngere
nici beznă verde și nici lut
ce-ți este peste ei sărut
...Gol, dezbrăcat de piele și de vis,
te-ai naște poate-n gînd ucis
și vine moi și ciufulite
ți-ai pieptăna cu mîini ghicite
Mîinile verzi, prelunge moaște
de patimi dulci și pămîntești


...Poate că Domnul nu te-ar recunoaște
crezînd că ești...