Poezia Era Entuziasmului de Nicolae Labiș

ERA ENTUZIASMULUI


Sîntem în miezul unui ev aprins
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ve nu ard dezlănțuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.



Nereținute forțe azi se cer
Să se consume-n arderea această
Unui elogiu trîndav și inform
Prefer injuria entuziastă.



Viața ni se cheamă-n încleștarea
Supremei bătălii pe cîmp deschis
Și-așa ea ni-i revoltător de scurtă
Ca s-o mai dăm pe lene și plictis.



Prieteni, să trăim entuziasmul
Ce om făcu din fiecare rob,
Și care azi ne-nsuflețește lupta
În unica-ncleștare de pe glob.



Războinici nu, ci luptători de gînduri,
A lumii însănătoșire vrînd -
Mai este pe pămînt ticăloșie
Și-i oftică destulăă pe pămînt.



O clasă ne-a născut - cea proletară -
Ea ne-a născut, ori ne-a renăscut.
În numele natalei noastre clase
Stîrpi-vom jaf, și lepră, și scorbut.



Obișnuiți să chiuim la chefuri,
Să hohotim și să iubim femei,
Cînd sîntem cu dușmanul față-n față
Ne împietrim sub platoșă de stei.



Noi omenia nu ne-om sărăci-o -
Nimic din ce-i uman nu poți să negi.
Și un entuziasm al întristării
Există pentru oamenii întregi.



Păstra-ne-vom a inimii comoară -
Atîta doar - mai plin vom viețui :
Entuziasm cînd bei un vin de seară,
Entuziasm în zori lucizi de zi.



Să-ntîmpini primitor melancolia
Cînd toamnele ți-o poartă sub ferești,
Dar să auzi prin toamne primăvara -
Entuziasm - nu vrei să putrezești !



Sîntem în miezul unui ev de foc,
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.