Interacțiunea Metaboliților Activi cu ADN

INTERACȚIUNEA METABOLIȚILOR ACTIVI CU ADN


Pentru a înțelege mecanismul carcinogenezei chimice la nivel
molecular, se impune a cunoaște în mod clar interacțiunea
carcinogenilor chimici cu macromoleculele celulare și în special
cu ADN.
Această interacțiune este considerată de către numeroși autori
a fi evenimentul crucial în inițierea cancerizării.
În concepția teoriei mutației, acest mecanism implică o interacțiune
covalentă a agentului carcinogen cu nucleotidele din structura ADN
și eliminarea și înlocuirea cel puțin a unui nucleotid care are ca
efect modificarea secvenței, respectiv, a informației unei gene ( sau
a unui set de gene ), care este implicată în controlul proliferării celulare.
Această teorie consideră necesară alterarea informației genetice prin
introducerea unei mutații într-o regiune a ADN care reglează proliferarea
și diferențierea celulară, iar în ultimul timp în aceste regiuni au fost
indentificate oncogenele ( gene ale malignității ).
Pînă în prezent această teorie explică numai aproximativ 15% din tumorile
umane.
Alte teorii, cum ar fi teoria epigenetică, consideră că intervenția carcinogenului
are loc la nivelul sistemelor de represie-depresie asupra unor molecule
mici cu rol de reglare a funcției ADN asigurînd oncogenelor implicate
în procesul de transformare și de menținere a statusului malign o
exprimare continuă ( sinteza unor proteine care ar produce și ar menține
transformarea și dezvoltarea malignă ).
Din datele prezentate rezultă că pentru a interacționa cu ADN, agentul
carcinogen trebuie să se prezinte fie un caracter electrofil, să se lege covalent
de ADN, fie să aibă o capacitate de transfer a grupărilor metil sau etil pe
această macromoleculă.
Aceste două mecanisme sînt cel mai bine cunoscute.