Poezia a Lovi de Ana Blandiana

A LOVI



Nu îmi e frică,
Dar nu știu : cum
Se ridică
Glasul, brațul cum
Se întinde să lovească ?
Și cînd strîng pumnul
Trebuie să strîng
Și aripa-ngerească ?
Și ca să scuip în obraz
Trebuie să adun
Salivă și ură
În loc de silabe
Și trebuie să-l împroșc
Pe cel mai de-aproape ?
Aripa îmi sîngerează
Și se despică
Între răzbunare
Și alibi :
Nu mi-e frică,
Dar mi
Se pare
Mai mare
Umilința de a lovi.