MORMÎNTUL DE-AFARĂ
Piramida lui Keops
E cavoul unei corăbii :
Marea ei talpă încremenită
Se sprijină
Pe velele fragede în care
De cîteva milenii
Tremură vîntul neființei ;
Vîrful ei de piatră
Prelungește catargul
Clătinat în împărăția lui Osiris...
Dar dacă,
Smulsă de o furtună a morții
Corabia de la baza piramidei
Ar începe deodată să lunece
Prin văzduhul ei de nisip,
Tîrîndu-și,
Ca pe un vîrf derizoriu de iceberg
Mormîntul de-afară?
Am vedea atunci
Piramida lui Keops
Clătinîndu-se nehotărîtă,
Desprinzîndu-se lent și pornind,
Navigînd printre dune,
Dîndu-și drumul pe coamele lor,
Gata-gata să fie înghițită
Și reapărînd printre valuri
De pămînt care-ascund,
Ca și cele-ale mării,
Îngropate corăbii...
Ce vis
al unui somn ironic
În care
Cine-ar putea opri,
O dată pornită,
Corabia
Sau cine-ar putea să-l trezească
Pe cel ce-o visează ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...