RETORICĂ
Dacă în mîna mea ar fi
Sabia de foc,
Aș apropiat-o de marginea uscată a lumii,
De zdrențele ei de hîrtii și de frunze
Ușor inflamabile,
Gata să prindă sămînța
Incendiului ?
Aș apropia-o ? Aș răsuci-o în lucruri ?
Aș înveli în flamura ei roșie,
În flamura ei neagră
Pămîntul,
Mișcîndu-și aripile,
Ca să produc vîntul menit
Să întețească pîrjolul ?
Dacă în mîna mea ar fi
Sabia sfîrșitului
Și dacă n-aș fi în stare
S-o împlînt ci aș ține-o -
Plîngînd, și cu brațul întins -
Departe de inima uscată a lucrurilor ?
Rugîndu-mă să înceapă să plouă,
Să-mi stingă făclia,
Hainele și penele să mi se îmbibe cu apa,
Să mi se moaie,
Să înceapă să putrezească
O dată cu lumea
Căreia i-am refuzat
Purificarea prin foc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...