Poezia Toamnă La Florica de Ion Pillat

TOAMNĂ LA FLORICA



De aur vechi s-a făcut frunzarul ;
Zările-s stinse cum e cenușa.
Deschide ușa.
Toamna ne cheamă.




Am împușcat în zăvoi sitarul
Din urmă : zburase să plece.
Vîntul e rece.
Toamna ne cheamă.




Via pe deal de mult e-ngropată ;
Stolul pe cer s-a dus : o nălucă.
Dor mă apucă
De altădată.




Unde ești, unde, casă uitată ?
Unde, azi, sînteți, zilele mele -
Voi, rîndunele
De altădată !