Poezia Un Secol Grăbit de Grigore Vieru

UN SECOL GRĂBIT




Prieteni, mirați-vă-n gabă
Cât încă zăpada e albă.
Mircea Dinescu



Plouă,
Și umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul își uită umbrela,
Altul mănușile. Celălalt
Ușă deschisă. Celălalt
Crivățul deschis.
Unuia, de la etajul de sus,
Îi curge uncropul pe cap.
Altuia necurățenia.
În magazinul de mărfuri
O domnișoară își uită norocul
Învelit în hâtie de staniol.
Un chirurg uită foarfecul
În abdomenul meu.
Niște constructori
Uită neterminat drumul.
Un vânzător
Uită să se întoarcă restul.
Ecoul uită cum să răspundă,
Spune: hau-hau! în loc de: hei-hei!
O minciună uită de unde vine
Și zice că vine din rai,
Ghicitoarea uită răspunsul,




Nebunul ce-a întrebat.
Unul își uită bucățica în gură,
Altul gura în bucățică.
Cineva are carte
Și uită că are și parte.
Un poet uită-a se naște,
Un călău uită să piară.
Plouă,
Și umbrela mea e în alt troleibuz,
O inimă tânără uită să bată,
Un bocanc
Uită să-și mute pintenii
Din pala frunzei căzute.
Unul se culcă
Cu pieptul pustiu,
Uitându-și cerul afară,
Altul apucă de paloș cu mâna,
De-al lui ascuțiș,
Uitânnd că-i gol.
Unul uită începutul cântecului.
Altul niște cuvinte.
Altul
Mama își uită.





Plouă,
Și umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul își uită ochii pe altul.
Altul urechea sub ușă.
Unul uită unde se duce. altul
De ubde vine.
Gura uită de inimă.
Ideea - de cel care o a născut.
Unul uită pe inima Hiroshimei
O bombă atomică,
Altul uită să iasă din peșteră.
Se uită o făgăduință,
Un jurământ.
Niște flori
Uită izvoare uită să curgă.
Încotro, globule,
Atât de grăbit,
Încotro atât de distrat?!