Poezia Lună Plină de Ana Blandiana

LUNĂ PLINĂ





Vino, lună, și ne desprinde din somn,
Aruncă-ți în apele noastre năvodul
Și trage-ne-afară,
Deșeartă-ne
În insomnia vozduhului !
S-ar putea să nu rezistăm,
De-atîta somn plămînii să fi trecut în bronhii,

Dar,
Cu orice risc, trezește-ne
Și lasă-ne, liberi și singuri, pe mare :
Să înaintăm încet,
Cu infinită prudență,
Pe suprafața lichidă,
Pe arhitectura valurilor mereu în schimbare,
Pe orizontul ca o frînghie întinsă
Între două infernuri,
Cu ochii în ochiul tău înnebunit de speranță...