UNDREA
De ieri albine albe pe via ta roiesc -
Toți prunii și toți merii în iarnă înfloresc.
Petalele cu aripi de gheață cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarba cea mai moale.
S-au șters din fața țării ți drumuri, și poteci -
Stă Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci
Și nu cutează moșul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barba în țurțuri au rămas,
Și strașină făcîndu-și la ochi cu palma mînii,
Tot căutînd cărarea, stă cumpăna fîntînii.
Auzi întîi un zgomot, apoi - deodată - clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleștar.
Sînt clopoțeii sănii : ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îți flutură pe drum.
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal,
Îți sună la ureche o toacă de metal...
Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-așezi cu ei la masă, citești și procitești
Și vinul vechi, și vinul mai nou ce-l pritocești.
Butucii ard în sobă cu trosnet și scîntei.
Din rodul viei tale ești bucuros să bei -
Cucernic pentru oaspeți ridici cîte-o bărdacă,
Pe frații-n poezie nu-i uiți cu cana seacă.
Și, ca poet al viei, sebîndu-i sfîntul hram,
Închini pentru Horațiu, Virgil, și Francis Jammes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...