MINIATURĂ PERSANĂ
Albastru șters al cerului de seară
Coboară ca să-nalțe chiparizi
Întunecați, din cari pieziș zburară
Colunii albi. Lungi gene să deschizi,
Să vezi într-o grădină cercuită
De piatră zidului în trandafiri,
Cu ochi prea mari și degete subțiri,
Fecior de împărat cu-a lui iubită,
În ochi de fir și de mătase verde
Și cu șalvari de borangic prin cari,
Ca luna plină printre nori fugari,
În joc molatic, trupul gol se pierde,
Pe cînd o căprioară fără teamă
De mîngîieri, le-ntinde botul sfînt -
Și se privesc tustrei și nu-și dau seamă
Că veacul lor s-a dus de pe pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...