Poezia Timpuri de Tudor Arghezi

TIMPURI




Uite-ți trecutul în palmă... Te gîndești...
Atîtea povești -
Cînd le-ai citit,
Fără-nceput, fără sfîrșit
Și cu sfîrșitul la-nceput ?
Seamănă măcar a trecut
Crîmpeiele acestea
Ce par să urzească povestea,
Icoanele șterse, în care umblă




O umbră de umbră ?
Ape fără oglindire,
Sfoara pîraielor subțire
Care-ntr-o dîră se zbate
Pe păturile otrăvite ale albiei uscate ?
Nisip, cenușe și lut
Sînt un trecut ?




Un talaz se frămîntă,
Zguduie marea frîntă,
Rupe unda și viscolul de alge
Și nu se sparge !
Se îndulcește, alunecă, se strecoară, adoarme.
Fără năvală, fără să se sfarme.
Hultanul a cerut boabe de sînge.
Leagă-i rana, nu i-o strînge,
Și pliscului, cînd i se deschide,
Dă-i boabe de stafide.