OEDIP ÎN FAȚA SFINXULUI
Ascult. Adîncul tău ce-amar și ce pustiu,
cît de fierbinte, dulce, trebuie să fie.
În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu,
Doar pajiștea cu osemintele învie.
Aștept aci cu-npăimîntată bucurie
tăcerea lungă să se rupă între noi,
cumplit, amarnic sfîșiată ca o iie
într-un iatac, pe întuneric între doi.
Și văd mirat cum ghearele din cînd în cînd
îți ies și se retrag în pungi de catifea,
ca la pisici, în gînd și-n prag la pîndă stînd.
Vorbești ? - Te doare și pe tine întrebarea ?
C-un freamăt te mai stingherește-o clipă marea,
dar àripa ți-o potrivești spre-a mă curma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...