Poezia Stelele-n Cer de Mihai Eminescu

STELELE-N CER


Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor,
Pînă ce pier.


După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;


Niște cetăți
Plutind pe marile
Și mișcătoarele
Pustietăți.


Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
Drumuri de nori.


Zbori ce pot
Și-a lor întrecere,
Vecinică trecere -
Asta e tot...


Floare de crîng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stîng.


Orice noroc
Și-ntinde-aripele,
Gonit de clipele
Stării pe loc.


Pînă nu mor,
Pleacă-te îngere,
La trista-mi plîngere
Plină de-amor.


Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat ?