ODĂ LA STATUIA LUI ȘTEFAN CEL MARE
Tu ești ! tu, Ștefan ! tu, străbune !
De patru seculi adormit.
De patru seculi, o ! minune !
În veci de noi nedespărțit.
Tu ești, pe zmeul tău călare,
Cum te-am visat, cum te-am dorit.
Ah ! iată-te ! lumea tresare,
Erou, domn, oaspe înzeit !
Cînd ni se duce gîndul la timpurile-acele
De trai fără odihnă țesut cu zile rele,
În care plugul morței trăgea pe-al țării sîn
Lungi brazde roditoare de mult amar și chin ;
În patru orizonuri cuprinși cu nori de sînge
Zărim cerescu-ți paloș ce dușmanii înfrînge
Și te videm pe tine, învingător viteaz,
De pază, treaz la soare și-n noapte încă treaz !
Mulți seculi lîncezit-am sub a peirei ceață !
Dar te-am avut pe tine, fecund izvor de viață,
Simbol al barbației în neamul tău ascuns !
Ș-a fost destul !... în ceruri un soare-i de ajuns !
Zadarnic zboară norii și fulgerii detună
Pe fruntea maiestoasă a munților Carpați.
În zarea limpezită dup-oricare furtună,
Ca tine pintre seculi, ei par mai înălțați.
O ! de-ți era statura cît inima de mare,
Ai fi întins o umbră din munți și pînă-n mare,
Tu, ce-ai putut cu brațul în veci neobosit
Să aperi Occidentul de cruntul Răsărit ;
Tu, ce prin curcubeul de fapte colosale
Legat-ai revărsatul cu-apusul vieții tale ;
Tu, aclamat la Roma cu glas triumfător :
,,Mare-al creștinătăței erou liberator !”
O ! Ștefane, românul crește
Văzîndu-te azi lîngă el.
Azi țara mîndră te priimește,
Purtînd coroană de oțel.
Tu, ce viteaz ai apărat-o,
Privește-o !... demnă-i s-o privești.
Independentă ai lăsat-o,
Independentă o găsești !
1 iunie 1883
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...