PE ALBUMUL UNEI COPILIȚE PARIZIANE
Copiliță albă ! este-n lume-o țară
Dulce și frumoasă ca o primavară.
Acolo sînt paseri, acolo sînt flori
Și copii ca tine, dulci, mîngăitori.
Dar acuma floarea zace la pămînt !
Paserea zburat-a ș-a perit în vînt.
Și văzduhul geme de un lung suspin,
Și copilul plînge pe al mamei sîn,
Căci un dușman aprig, o cumplită feară
A trecut hotarul ș-a intrat în țară !...
Tu, copilă albă, suflet îngeresc !
Pentru noi te roagă Domnului ceresc,
Și sărmana țară de-a fi iar ferice,
Inimile noastre pentru tine-or zice :
,,Pe-ale vieții unde să plutești ușor,
Ca o floare vie pe un lin izvor.
Steaua fericirei pe-a ta frunte albă
Să reverse raza împletite-n salbă !”
1848
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...