Poezia Balcanul Și Carpatul de Vasile Alecsandri

BALCANUL ȘI CARPATUL



Balcanul și carpatul, la Dunarea mareață,
Ca doi giganți naprasnici stau astăzi față-n față
Ș-aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-amenință, cu gîndul se doboară,
Zicînd : ,,nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă !
E scris din noi doi unul în pulbere să treacă !”




Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură,
Nu știe să-ngrădească sălbatica lui gură
Și zice cu trufie : ,,Carpatule vecine,
De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,
Căci răpezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necătoare deprinse ca să salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Să bată-a tale coaste, s-acopere-a ta frunte,
Să facă într-o clipă ca să dispari din lume
Cu-a tale stînci și codri, cu-ai tăi copii și mume !”




Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie,
Mișcînd coama-i de codri, ca leul în mănie,
Și-n clocot lung răspunde : ,,Balcane,-a ta trufie
Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie.
Nevoie ai de-o cîrjă ruina-ți s-o suporte,
Căci ești, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte.
Ai fost odinioară gigant prin înălțime,
Amar prin fanatismu-ți, puternic prin cruzime !
Ai revărsat pe lume și groază și rușine
Și te-ai scaldat în sînge pîn' ce-ai dat pept cu mine.
De-atunci au trecut seculi !... Strivita omenire
S-au deșteptat, și numai tu stai în adormire,
Ademenit de visuri nebune și trufașe,
Făr-a pătrunde norii care te țin în fașe !
Orb urieș ! cu cîrja tu genele-ți ridică
Și vezi l-a tale poale cît umbra-ți e de mică !
Ești șters din cartea lumei, tu, care din vechime
Stai rezemat în somnu-ți de-o putredă marime !
Și vrei să ții în lanțuri popoarele creștine ?
Și vrei, Balcane gîrbov, eu să mă-nchin la tine ?
Dar n-auzi cum te rîde și Dunărea, și Marea ?
Deviza ta-i sclavia, ș-a mea - neatîrnarea !”
Cum zic, doi vulturi ageri, zburînd din vîrf de munte,
Se-nalță pînă-n ceruri și scot țipete crunte.
De pe Balcani e unul și din Carpați e altul...
Mult răpide le-i zborul, mult crîncen le-i asaltul,
Căci se izbesc ca fulgeri la luptă-ugigătoare !...
Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,
Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite
Își dau loviri de moarte și răni fac cumplite.
Deodată cade unul din vulturii dușmani :
E vulturul prădalnic din barbarii Balcani,
Și-n patru părți a lumei zbor smulsele lui pene !...

..........................................................................................


Și cîntă libertatea pe maluri dunărene.


Mircești 14 mai 1877