Poezia Păstorii Și Plugarii de Vasile Alecsandri

PĂSTORII ȘI PLUGARII

1.


Priviți pe cele dealuri înalte, înverzite,
Pe-acele largi poiene cu glori acoperite,
Priviți, străini de lume, păstorii cei români,
Aproape de-a lor turme păzite de-ai lor cîni,
Trăind o viață lină în tainica natură,
Cu buciumul în mînă, cu fluierul la gură.
Cereasca limpezime, precum într-un izvor,
Alin se oglindește în sufletele lor...




Voi toți, care de dînșii ați rîs fără mustrare,
Jos capul. o ! nemerici loviți de admirare.
Un paloș de izbîndă există-n orice fer,
În tot păstorul astăzi există-un scutier !


2.


Priviți pe cea cîmpie frumoasă, roditoare,
Plugarii, muncitorii lucrînd în foc de soare.
Pe fața lor cea blîndă, pe ochii lor cei vii
Adie boarea dulcea din verzile cîmpii.
Sub mîna lor e sapa, hîrlețul, coasa, plugul.
Alăture cu dînșii stau boii purtînd jugul,
Și tot ce-i înconjoară, deal luncă, șes, izvor,
E pacinic ca blîndețea din sufletele lor.




Voi toți, care de dînșii ați rîs fără căință,
Jos fruntea, o ! nemernici căzuți în umilință.
O spad-a răzbunărei există-n orice lanț.
În tot românul astăzi există-un dorobanț !


Mircești, noiembrie 1877