PUNGULIȚA ( Dedicată Unui Zgîrcit )
,,O ! punguliță dalbă,
Cu dragoste-mpletită
De-o mînă mică, albă
Și mie mult iubită !
Minune drăgălașă
Ce-ncînți a mea privire !
Tu, care-ai fost partașă
La tainica-i gîndire,
Fii un izvor de bine
Sărmanilor din lume,
Ca toți să se închine
La dulcele ei nume.
Fii, pungă adorată,
O amintire vie
De ziua neuitată
Cînd te-a trimis Ea mie !”
Așa zicea-n estazu-i
Un tînăr cu iubire
Și lacrimi pe obrazu-i
Curgeau de fericire ;
Dar corbul cel prădalnic,
Timp de bătrîneață,
Rosti : ,,Nebun și jalnic
E omu-n tinereță !
Și mintea-i e căzută
În grea și tristă boală !
Sărmanul ! el sărută
O punguliță... goală !”
1852
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...