POET
Cînd l-au închis după zăbrele
Și paznicii l-au petrecut,
L-au despuiat de toate cele,
De tot sărmanul lui avut...
L-au dus așa-ntre răzvrătiții
De după zidul fără glas,
Dar și-au uitat nenorociții
Că gîndurile i-au rămas.
Nebănuitul lor tezaur
Nebunii-ntregi i l-au lăsat,
Și-n giulgiul lor tivit cu aur
El suflet și-a-mpresurat.
Zadarnic bate din aripă
Și-n goană moartea-i dă fiori,
Zadarnic huhurezii țipă
Din turla negrei închisori.
În mîndră vraje se desfată
Ungheru-ngust și nevoiaș
Și-i o grădină fermecată
Chilia de pușcăriaș...
Iar dacă, tainic, cîte-o rază
Coboară tremurînd pe pat,
Ea-nfiorată luminează
În visul unui împărat...
martie 1912
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...