MAMA VENEREI ETERNEI
Și cînd te văd, întinsă mare, nehodinită totdeauna,
Cum ești tu pururea aceeași și totuși alta-n orice clipă,
Eu simt că-n sînul tău trăiește și frumusețea, și minciuna,
Că-n fața apei amîndouă deopotrivă se-nfiripă.
Nepotolitul suflet veșnic de-o nouă dragoste ți-e dornic,
Tu frîngi în unda-ți jucăușe de-a pururi alte curcubeie,
T-ei zbuciuma și azi și mîne de neastîmpărul statornic,
Tu, mama Venerei eterne, între femei cea mai femeie.
De-aceea, cînd te văd frumoasă ș-atîtor năzuiți stăpînă,
În mine-un vifor se ridică, și mintea mea îl înțelege
Pe bietul crai de-odinioară, ce-n răzvrătirea lui păgînă
A pus cu biciul să te bată, și-a pus în lanțuri să te lege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...