VĂ SPUN ASTA, PENTRU CĂ AM VĂZUT CU OCHII MEI
Vă spun asta, pentru că am văzut cu ochii mei :
valurile se risipeau cîte-și două și trei,
lingușind cîte-o piatră cu mușchi vinețiu,
ori dînd în nisipuri burghiu,
cînd plăjile unde-au ridicat o femeie goală,
ca pe-un deget arătînd depărtarea
cu valuri azvîrlite-n sus și prăbușite-n neorînduială,
peste toată marea.
Seamănă cu Thetis, mi-am zis, din Olimp,
dar largul mării-ncepu să se șteargă-ntre timp,
pentru că îl trecuse la ea în gînd, peste seară,
pe nebăgate de seamă, lăsînd ochilor mei doar beznele.
Vai, biată mare, mai rămăsese din ea
doar o brățară - cît să-i înconjure gleznele !
Peștii s-au zbătut goi, în prăpăstii,
mărgeanul a ridicat țipăt subțire, pînă la steaua Arcturus,
Desigur, e vrăjitoare, mi-am zis, peste fire !
Și m-am îndepărtat, gîndindu-mă la steaua Arcturus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...