ÎN JOCUL VÎRSTELOR
Cu lira mea de grindini bîntuită,
pătrunsă dureros de-un nor,
aș mai putea, în jocul vîrstelor,
cu tinerețea ta alături în arenă
pe nisipul roșu să cobor.
Cu tinerețea ta albastră-alături
aș putea și spada să mi-o-ncerc
cu un mistreț - în țară abătut, cutropitor,
cu colți crescuți din neguri către viitor -
să-l strîng, silindu-l tot mai mic în cerc.
Ce na-ș putea cu tinerețea ta arzînd alături !
Dar cum, cînd jocul început mi-o cere,
cum voi învinge timpul pus -
vai, ca un scut de aur între noi -
tu răsărit și eu apus ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...