PORUMBELUL ȘI FURNICA
Această pildă-i luată, cum veți vedea aici,
din rândurile unor jivine mult mai mici.
Venise Porumbelul la gârlă, pe dogoare,
să bea din limpezimea răcorii călătoare,
când vede o Furnică într-un vârtej de ape
zbătându-se să scape.
Noroc că Porumbelul i-azvârle niște fire
de fân uscat și-ndată o scapă de pieire.
Nu trece mult și-apare, desculț, pe o cărare,
un om din sat, c-o pușcă la spinare,
lihnit de nemâncat și slab ca după boală,-
zărește zburătoarea zeiței Venus dragă,
și, socotind-o-n oală,
ochește, vrea să tragă.
Dar chiar atunci Furnica, de Porumbel salvată,
îl pișcă fără preget
de un deget
și pasărea, văzându-l cum sare, zboară-ndată,
cu ciorba mult visată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...