AMIAZĀ
Nu știu ce-a fost mai demult.
Am uitat. Din trecut m-am ales
ca sā fiu singurā, ca sā te-ascult
înainte de-amurg și cules.
Cu fiecare lucru, azi știu,
mā-nrudesc și de zarea mea țiu.
Revolta s-a fācut surîs, dureazā
aceastā plinā, fārā greș amiazā.
Ce-a fost demult am uitat.
Poate-am dormit și-am visat.
În bulbii de morcovi și cepe
e încā un vis care-ncepe.
În toate prea multā-i lumina.
Soarele l-aș culege cu mîna.
Dar pîn' la urmā eu voi fi cules
și voi cādea în întuneric des.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...