Poezia Cîntecul Fiului De Proletar de Eugen Jebeleanu

CÎNTECUL FIULUI DE PROLETAR



Biet tatăl meu, din zori în seară
Transpiră-n munci, din răsputeri,
Mai bun ca el nu-i om pe lume,
Nu nicăieri.




El poartă haine ponosite,
Dar mie-mi ia vestminte noi,
Vorbind de timpul ce-o să vină
Și pentru noi.




Pe tata-l umilesc bogații
Și-l țin în crunta lor robie,
Dar, seara, ne aduce-acasă
Nădejdea vie.




Om mare, luptător e tata,
De dragul nostru se jetfește,
Dar pentru bani, făptura-i dîrză
Nu-și ploconește.




Sărac și plin de griji e tata,
Dar dacă n-aș fi eu, - la dracu
Ar răsturna planeta asta
De-a berbeleacu.




De n-ar vrea el, toți bogătașii
Nu ar mai fi, s-o știe bine,
Și toți copiii de pe lume
Ar fi ca mine.





Doar un cuvînt de-ar spune tata,
Ce-ar împietri, hei, lumea mare !
N-ar mai trăi doar în petreceri
Și-n nepăsare.




Muncește tatăl meu și luptă,
În fruntea lumii-i el, mereu.
Și decît regii, mai puternic
E tatăl meu.