Poezia Fără Un Gest de Ana Blandiana

FĂRĂ UN GEST


Fără un gest, cu ochii-nchiși,
Lăsînd să cadă peste mine timpul
Ca o insultă binemeritată -
Pentru că sînt în stare să-nțeleg
De tot înțeleg sînt vinovată.




O neputință care urcă-n simțuri
Pînă le depășeste risipînd
Bobi de mercur otrăvitor -
Știu că nu pot nimic și umilită
Pe treptele batjocurii cobor.




Nu frică, oboseală că-i zadarnic,
Durere că-i tîrziu, dispreț de sine
Și scrînsnetul de dinți ritmat cuminte -
Cern semnele vieții și găsesc
O grămăjoară neagră de cuvinte.