PĂSĂRILE
Păsările cu aripi molatece,
din smîrcuri sălbatece,
au zburat cît au zburat -
pe spatele lor era cerul culcat -
apoi începură să coicănească
tîmpla mea, gata-n vis să-nflorească.
Altele, mici, plutiră ca un roi
multicolor și-asurzitor spre noi.
Odaia se umplu de vînt și pene ;
clipeam alene.
Toate cîntau soarele.
Ploaia, care-și varsă ulcioarele.
Vîntul, care clatină toate
cuiburile lor cocoțate...
S-așezau pe pernele mele,
pe lampă și-n dantela din perdele,
și cîntau, umflînd gușele,
c-au început să răsară brîndușele.
,,Oh, goniți-le'' ... strigam și, iată,
venea pajura întunecată,
care spunea cu voce omenească :
,,un pom vrea din tine să crească''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...