RĂDĂCINA
Unii dau sînge altora-n dar.
Eu tinerețea ți-am dat-o, plină de har,
Am spus zilelor : ,,Nu sunteți ale mele.
Nu vă rătăciți printre vise și stele.''
De la douăzeci la treizeci, numărați,
ți-am dat anii bogați ;
unul cîte unul luminînd
calea ta, s-au trecut curînd.
Poate-au fost flori și s-au stins.
Acuma s-a făcut tîrziu. A nins.
Nimeni nu caută vechile cărări,
nimeni nu plînge moarte primăveri.
Și anii mei au fost pămînt bogat.
Sejarul a crescut. Nu s-a plecat.
Sevele acelor vise de demult
în tine-s biruință și tumult.
Bătrîna rădăcină uneori
caută muguri în pămînt și flori,
uitînd că ce-a fost viață și mister
se leagănă deasupra ei, în cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...