Poezia Solii Pămîntului de Magda Isanos

SOLII PĂMÎNTULUI



În cameră se făcuse iar ceață.
Melcii urcau din verdeață.
La temeliile rîului, jos,
mirosea ca-n pădure frumos.




S-auzeau ghețurile pornite
mugind ca niște cîrduri de vite,
și zînele vorbeau de-nviere.
Piticii mi-aduceau giuvaere,
inele, cupe, hangere,
se prăvăleau în umbra din unghere...




De ramuri și flori,
eram plină pînă-n subțiori.
,,N-ai să zbori, suflete, n-ai să zbori''
strigam și hohoteam uneori.