ZÎNELE
Atunci m-au chemat la viață
zînele mici din ceață.
Mi-au făcut semn că-n pămînt
s-aude alt clopot, mai sfînt,
al florilor și pădurilor care încă nu sînt.
Erau zîne batjocoritoare,
luminoase, nerebdătoare ;
prin fereastra deschisă intrară,
cu ramuri în mîni se-nchinară.
Jumătate șopîrle, jumătate fete,
le curgea apa din plete -
și vorbele lor ca un cîmp risipit
alergau în orașul adormit...
Fata tuberculoasă le-auzea și ea,
și plîngea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...