Poezia Cerul Acela de Magda Isanos

CERUL ACELA



Cerul acela fără de grabă căzu
și miroși albastru lîngă mine,
la ceasul trist cînd stelele luceau
cum cupele pe jumătate pline.




Ca ochii obosiți de vis, așa
se desfăceau astralele pleoape,
și tulbure, ca-n fundul unei ape,
cocorii nopții, ultimii, treceau.




Era hotar și liniște-n hotare
de s-auzea cum florile trosnesc,
ca niște-aripi de îngeri care cresc
departe,-n mari grădini neștiutoare.