DEPARTE SUNT VOLBURI
Departe sunt volburi, furtuni.
În insula noastră calmă noi așteptăm.
Fiecare-n insula noastră visăm.
Cine pentru frunțile noastre-mpleti-va cununi ?
Căci frunțile ni-s anume boltite
pentru-a purta cununi înflorite.
Au trăit, se va spune,-n această cetate.
Au trăit, au murit în simplicitate.
Se va vorbi despre noi. Nu-i ciudat ?
Pentru că stînd în insula noastră-am visat,
am fost tineri și-am avut lumină multă de dat,
pînă-am scăzut și ne-am întunecat.
Se va vorbi despre noi. Nu-i ciudat ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...