NU ȘTIU CUM S-A FĂCUT
Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprîncenelor mele s-a mai lăsat.
Nu mai e mîndru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grîu și cicoare ?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am rîvnit
s-au copt și-n din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pămîntu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele.
ca-n nopțile copilăriei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...