DIMINEAȚA DE PRIMĂVARĂ
Începutul de primăvară. Cîmpii,
peste care gîlgîie întăiul austru,
și ramuri palide, mișcîndu-se-n cer.
Acuma dimineața sărută fereștile.
Spun ,,viață''... și inima-mi bate deodată,
grăbită ca o pasere plină de spaimă.
Afară, noapte de mart pălește cu-ncetul,
și arbori și turnuri răsar.
E ziuă și departe m-așteptă lucrurile
și oamenii, cu-nțelesul lor bogat și trist.
Fiecare va avea în curînd o umbră,
întunecată ca cele mai ascunse gînduri, o umbră.
Soarele va striga lumii : ,,Exiști...''
Și toate vor fi în ziua cuprizătoare.
Chiar mormintele-n cimitirul de țară
vor fi ca niște mici grădini multicolore.
Lucruri. Voci de femei, aproape cîntece.
Ferești deschise. Vrăbii pe-acoperiș. Drapele.
Cineva se ceartă. Lăptarul pune donița jos și zice :
,,Bună dimineața, domnișoară Magda !''...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...