FLORI
Vijelioase flori, din pāmînt aburind,
ca niște strigāte cresc, saltā zîmbind.
Care e vrerea lor gingașā-n vreme ?
Noaptea-n grādinile mari nu se vor teme ?
Însā-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu șade deschis...
Haina lui mirosind a ierburi și cer -
fārā sā știe orașul de piatrā și fer.
Mînile micilor flori intrā-n pāmînt.
Morții cînd le sārutā știu dacā-i vînt,
și de pe dînsele sorb ploaia și veștile.
Astfel, în flori își deschid morții fereștile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...